Putere
Oamenii se cred puternici pentru că au forță în mușchi. Sau se cred puternici pentru că pot să poruncească iar lucrurile să se întâmple după porunca lor. Sunt și oameni care se cred puternici pentru modul în care reușesc să mânuiască o samă de cuvinte și să convingă într-o direcție ori în alta. Alții nici nu au nevoie de cuvinte, le este de ajuns să vadă un picior de femeie sau de bărbat ca să pornească la război. Nici o putere însă nu este reală fără înțelegerea sursei ei.
Cel care poruncește și are voința împlinită, își datorează puterea în mare măsură celor care îl ascultă. S-a întâmplat, nu o singură dată în istorie, ca sclavii să se răscoale și să strice puterea Romei. Și chiar dacă nu se mai numesc sclavi în ziua de azi, mulți oameni nu sunt departe de condiția celor de acum 2000 de ani sau chiar mai rău. Un om care se crede stăpân peste o mână de oameni, ar trebui să fie recunoscător celor care îi asigură această putere. Pentru că puterea lui nu este de fapt decât o părere și o iluzie. Oamenii pot oricând să se ridice împotriva oricărui asupritor, indiferent de numele sau de titlul pe care-l poartă.
Cel care are „mușchi”, fie că e vorba de pumn puternic sau are o armă sau alt soi de unealtă de care se ajută ar trebui să audă cuvintele pe care le-a auzit odată Petru: „te încingeai singur și umblai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, vei întinde mâinile tale și altul te va încinge și te va duce unde nu voiești”. Pentru că nu a fost făcută nici forța fizică sau agerimea mâinii să ne ajute decât pentru o perioadă limitată de timp, pe care de obicei o numim generic „tinerețe”. Înainte este prea puțina iar după, începe să decadă. Și chiar și așa, nimeni întreg la minte nu va putea pretinde că este cel mai puternic, nu atâta timp cât există spirit de haită și se pot scula 10 sau 100 care să dea jos pe unul singur, oricât de tare.
Impresionarea prin frumusețe și inteligență s-a dovedit și ea a fi de scurtă durată. Jeanne Antoinette Poisson, cunoscută și ca Madam de Pompadour, la fel ca multe altele care au stat în spatele regilor și marilor vremii, a ajuns de multă vreme oale și ulcele.
Cel care convinge ușor și se joacă în felul acesta cu mințile și cu inimile oamenilor uită că nimic nu este mai sălbatic decât furia oarbă și ura mulțimii care se descoperă înșelată sau care știind de multă vreme cum stau lucrurile, decide brusc că nu mai vrea să fie înșelată.
Dintre toate formele de putere, din care numai o foarte mică parte le-am trecut aici în revistă, totuși nici una nu este putere reală. Pentru că așa cum spuneam, e importantă cunoașterea sursei puterii. Iar dacă sursa e slabă, la fel este și puterea. Dacă sursa e trecătoare, la fel e și puterea. Cunoașterea Adevărului este singura putere reală. Pentru că Adevărul nu trece și nu se schimbă de la o zi la alta. Cunoscând Adevărul, nu mai îngăduim să fim păcăliți cu iluzii fine sau grosolane care uneori ni se pun în fața ochilor ca o perdea de fum. „Unii se laudă cu căruțele lor, alții cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru. Aceștia s-au împiedicat și au căzut, iar noi ne-am sculat și ne-am îndreptat”.
Feminismul , distrungerea femeii
Feminismul, apărut în parte pentru a combate misoginismul, a făcut cam tot atât de mult bine ca și protestantismul combătând excesele catolice. Săritul peste cal a devenit un soi de sport planetar. Parcă e tot mai greu să te ții de cărarea cea strâmtă. Și totuși e bine să evităm excesele, atât de o parte, cât și de alta.
Nu știu ce au gândit cei care au inițiat feminismul. Nu știu dacă au făcut-o din dorința de a ajuta la emanciparea femeii sau au gândit un plan de lungă durată pentru distrugerea ei. Nu știu dacă e vorba de o consiprație pentru distrugerea familiei sau doar efecte neprevăzute ale unui experiment social. Și nici măcar nu mă interesează. Ceea ce mă interesează este că oamenii înțelepți știu să nu urmeze căi rătăcitoare sau, dacă s-au trezit pe o astfel de cale, să se întoarcă până nu e prea târziu. De multe ori am auzit spunându-se „da, dar aceia sunt puțini”. Mulți sau puțini, cine vrea să asculte și să priceapă, poate să audă și să înțeleagă.
Problema este că din drepturile egale pe care le-a cerut femeia să le aibă cu bărbatul, multe s-au transformat în obligații. Și înainte vreme femeia lucra la câmp împreună cu bărbatul ei și cosea și țesea și multe făcea. Dar acum, dacă nu lucrează amândoi măcar opt ore pe zi pe câte un salariu, nu mai pot supraviețui. Au început să lucreze în multe locuri în care nu lucrau înainte, a crescut oferta de lucrători pe piața forței de muncă și prin urmare s-a ieftinit mâna de lucru până acolo încât acum, dacă nu lucrează și femeile în condiții aproximativ identice cu bărbații, nu pot ajunge la capătul zilei.
Și dacă mai are și copii, și e bine să aibă, ajunge să fie „obligată” să se întoarcă la lucru după un an sau doi sau trei, de la caz la caz și de la loc la loc. Trebuie să se întoarcă la muncă pentru că nu-i mai este asigurată o subvenție pentru creșterea în continuare a copiilor și nu se pot descurca doar cu salariul lui. Pentru că sunt multe familii, și prin multe înțeleg miliarde de familii pe planetă, care se supun unui astfel de regulament. Prin urmare e vorba de o „concurență” în cel mai capitalist sens al cuvântului. O concurență pentru supraviețuire.
Supraviețuirea fizică a familiei este pusă în balanță cu supraviețuirea ei ca microsocietate. Copilul are nevoie de afecțiune, mai cu seamă când este mic. Nu-și poate permite să stea 8 ore sau mai mult între străini și să iasă nemarcat pe viață din asta. Ajunge copilul să învețe și să-și însușească lucrurile pe care vor străinii să i le pună în minte. Părinții sunt mult prea ocupați și obosiți pentru a putea să mai stea de vorbă cu el. Nu se datorează în exclusivitate feminismului această problemă, dar feminismul a avut un cuvânt greu de spus în asta.
Cine a inventat sloganul acesta cu „egalitatea” între femei și bărbați, ori nu prea le-a avut pe toate acasă și am ajuns la vorba că un nebun aruncă piatra și 100 de înțelepți se căznesc s-o scoată, ori mult rău a vrut să facă și a reușit. Niciodată femeile și bărbații nu au fost egali și nici nu au cum să fie. Egale sunt lucrurile care pot fi înlocuite unul cu altul. Un telefon mobil poate fi egal cu altul. O cărămidă poate fi egală cu alta. Un bărbat și o femeie, niciodată. Două părți care se completează pentru a forma un întreg nu sunt egale mai cu seamă dacă fiecare parte are un alt plan predominant în care se manifestă. Nu au fost și nici nu vor fi vreodată interschimbabili.
Curentul Emo Kids
Genul si subcultura Emo au devenit ceva greu de definit, din cauza acestui lucru e greu sa ii depistam radacinile. Multi oamenii care pretind “ca stiu” citeaza scena D.C. harcore/punk si mai specific formatia Rites of Spring ca fondatorii Emo, dar istoria ne-a aratat ca e pripit sa acordam formarea unui gen unei anumite formatii.
Uitandu-ne la scenele muzicale de la sfarsitu anilor ’80 si inceputul anilor ’90 putem determina mai bine radacinile si influentele care au dat nastere si inca influenteaza genul si subcultura emo .
Inainte de a intelege de unde vine “emo” trebuie mai intai sa intelegem ce este astazi.
“Prefer sa ma gandesc la el (emo) ca un punk rock care e mai melodic si introspectiv/depresiv decat hardcore,dar totusi cu tendintele de energie primara si furie” (DeRogatis 1).
Acest gen de muzica a creat o subcultura si de atunci a crescut continuu adica de la inceputul anilor ’90.Majoritatea copiilor arata ca tocilarii:poarta ochelarii negri,taioare lungi si haine ieftine.
Este foarte usor sa stereotipezi un pusti emo,desi ironic nu poti defini muzica emo. Cel mai bun mod de a descrie muzica emo este prin arpegiile usoare ale chitarilor cu vocalize usoare la care se da drumu intr o orchestra de chitari distorsionate si aduse dupa aceea din nou la partea usoara.Verusirle emo sunt in general foarte poetice si au o arie de la iubirea pierduta la credinte religioase sau alte subiecte emotionale,totusi, emo acopera in zilele noastre o mare varietate de formatii,de la melodii usoare a celor de la “American Football” la melodii hard de la “At the drive in” . Cum poate un gen asa de larg sa fie legat de ceva?
Problema e ca ce o persoana defineste ca muzica emo nu este aceiasi ca a urmatoarei,totul depinde de punctul tau de vedere. Jason Gnewikow de la “The Promise Ring” zice foarte bine “As putea valida punctul ca suntem o formatie emo dar as putea trece si pe partea cealalta si sa il invalidez.Totul depinde de cine intreaba si perceptia lor despre asta” (DeRogatis 3).
Perceptia de fatada provine de la formatia “Sunny Day Real Estate”,aparuta in Seattle in 1992,SDRE au combinat radacinele hardcore cu vocalize meloddice si un sentiment “rasarit”.Lansarea in 1994 a albumului “Diary” avea sa schimbe pentru totodeauna scena emo. “A aparut de nicunde si a schimbat vietile oamenilor” (Kurland 2) zice Jeremy Gomez,basist pentru formatia “Mineral”.
“Cei mai multi oamenii cand se gandesc la emo azi se gandesc la formatiile The Get UP Kids,Mineral,si altele ca provin din SDRE”. Multi oameni au zis ca Sunny Day nu ar fi emo deloc,ei sustin ca emo ar fi provenint din genul D.C gardcore/punk si ca formatia “Rites of Spring” a fost un grup hardcore melodic,dar ceea ce a diferentiat-o a fost subiectul cantecelor sale.In loc sa cante despre revolutie si manie,Picciotto canta despre iubirea pierduta si amintiri uitate.In timp ce ROS a facut mai melodic hardcore/punk, sigur nu au fost primi,si sigur nu au fost prima formatie harcore/punk care sa concentrat pe versuri de acest gen.
Tot curentul hardcore/punk mergea in aceasta directie.Un articol Rolling Stone din 1985 citeaza trendul crescand “Punkul primar a trecut..au invatat cum sa cante la instrumente,au descoperit solourile de chitara melodica si versuri care au un mesaj politic evident”. Formatii ca “Husker Du” au pionierat noile ramuri din hardcore/punk.
“In ultimii 2 ani,Husker Du a confundat punkul razboinic si liniile in principal de rock cu rapida evolutie a gunoiului,recombinat cu structuri de pop,si versuri cu sentimente speriate” ROS a scos un album si un EP;au rezistat mai putin de 2 ani si au cantat in 14 concerte.Liderul trupei Guy Picciotta a facut dupa aceea formatia “Fugazi”,care a preluat din ceea ce a pornit ROS si a dus mai departe. Totusi doar “partial Fugazi a mostenit ROS si au continuat mai departe desi muzica lor nu a mai fost asa de sentimentala.Acest lucru va cadea in sarcina viitoarelor formatii care au adus curentul emo la ce este astazi”.
Chiar daca influenta pe care “Fugazi” si “Washinghton D.C.” asupra emo au fost substantiale,emo asa cum il stiam azi nu a derivat numai din hardcore.Ceea ce este mai deranjant este faptul ca cei care incearca sa ii faca o istorie curentului emo lasa o mare groapa in istorie intre “D.C. Dischord sound” care erau la jumatatea catre finalul anilor 80 si SDRE care erau la jumatatea anilor ’90. Dar cum a ajuns emo acolo?
Presupun ca a fost o casatorie intre hardcore si indie rock iar grunge-ul ( gen muzical ) pe post de tatal miresei,platind pt toata nunta. In timp ce formatii ca “Rites of Spring” si “H�sker D�” explorau noi teritorii pe scena hardcore,o formatie numita “Sonic Youth” transforma scena indie/underground.
“Sonic Youth a folosit pe post de momeala acordurile de chitara,dar a combinat melodicitatea si structura conventionala cu luni pasaje de pauza,acorduri stranii de chitara si atmosfera infricosatoare”.Releasul din 1987 a lui Sister va avea o mare influenta asupra albumului. “Pe acest disc au folosit sunete calde si placute ca baza si din fiecare cantec curg sentimente. Efectul este recomfortant si primar,ca o mama care isi adorme copilul.Apoi dintr-o data ca in “(I got a ) catholic book”,chitarile se dezlantuie si dau un alt sens termenului de pace in sentimente de frustrare distructiva.Versurile si tempoul se unesc creand un abis de sentimente. pacea se reduce;chitarile nu se mai aud incet pe masura ce dispar sentimentele…” (Neumann 1)
Sonic Youth a continuat sa redefineasca cantecul rock previzibil creand albume progresive in anii ’80. scotand dupa Sister capodopera Daydream Nation. Influenta lor asupra muzicii rock este aproape fara precedent,mai ales pt o formatie care nu a avut un hit in top 40.Totusi recunoasterea lor deplina nu avea sa vina pana la albumul Nirvana – Nevermind care a avut un mare efect in comunitatea rock. O alta formatie care a redefinit scena indie in acest timp au fost “The Pixies”.S-au format in 1986 cand liderul Charles Thompson a pus un anuntz in ziar in Boston pt “un basist pt Husker Du si Peter,Paul si Mary band”.
Odata ce Charles a avut toti membrii necesari a format trupa The Pixies si a inceput sa scrie cantece si sa cante prin zona Bostonului. Muzica lor este definita prin chitarile care pornesc si se opresc sub vocea lui Thompson el trecand “De la o soapta la urlet” Cantecele celor de la The Pixies,scurte,incarcate,extrem de dinamice si subversive culturii pop-ului sa dovedit a fi un hotar in rockul alternativ a anilor 90.Dar mai important,The Pixies a pus baza pt exploziile alternative a inceputului anilor 90.Au fost una din primele formatii indie care au spart topurile pop dand sansa mai putinelor cunoscute formatii din acel timp sa se afirme.
Odata cu trecerea din anii 80 in anii 90 tineretul American cauta o noua directie in muzica. Copii erau obositi de toti asa zisi canteretii de pop dornici sa faca si ei un ban.A fost o reintoarcere la muzica buna,afisarea de putere bruta ca dovada a sinceritatii si adevarului a artistului.
Generation X au vrut muzica care sa le oglindeasca sentimentele.Au definit muzica anilor 90 cu un nervos metal/punk si rap,care reflectau sentimentele lor,frustrarile,disperarile,sperantele. Din nevoia de emotie,sentiment, muzica adevarata a devenit scena urii si in final cea emo.
Formatia din Seattle “SUP POP” a fost promotorul din spatele urii si mediilor emo.
“SUP POP a inregistrat primul succes cu Soundgarden”. Au inceput sa cante si alte melodii asemanatoare in ani 90 si intr-un final au dat peste o formatie locala numita “Nirvana”.Scena din Seattle si “SUP POP sound” a conturat o explozie globala de blugi rupti,tricouri cu lacrimi pe ele.La sfarsitul anilor 90,Sub Pop a ajutat la crearea unei imagini despre Seattle ca fiind un centru al scenei muzicale contopite si la moda.
Nirvana a fost formatia care a deschis lucrurile in Seattle. Dupa primul lor album, “Bleach”, pe Sub Pop Records, Nirvana a mers intr-un tur european cu Sonic Youth. Sonic Youth a prezentat Nirvana lui David Geffen, proprietarul DGC. Geffen a platit Sub Pop si i-a pus pe Nirvana sa semneze cu DGC. In 1991, Nirvana a lansat albumul lor cel mai cunoscut, Nevermind. “[Nevermind] a fost exprimarea perfecta a atitudinii muzicale punk, clasice, rock si pop – combinatie care nu a mai fost folosita, sau auzita pana atunci” (Gulla 1)
“La inceputul lui 1992, Nirvana a ajuns in varful topurilor. Intr-un an, formatia a vandut 10 milioane de copii a debutului lor” (Szatmary 328).
Nirvana a fost materializarea unei povesti de succes venita peste noapte, dandu-le caselor de discuri si formatiilor de garaj de peste tot, un vis pe care l-ar putea gasi si implini ca urmatorul lor “mare lucru”.
“Peste tot, criticii de muzica au vorbit despre cautarea “urmatoarei Nirvana”. Case de discuri mari au cautat in tot Seattle-ul pentru formatii care inca n-au semnat cu nimeni” (Bertsch 1).
Acum, industria muzicala a avut o ureche pentru “subteran” si formatiile “subterane” care aveau acum o platforma pe care sa stea.
Dupa ce Nirvana a plecat de la Sub Pop, au continuat sa caute pentru un talent nou. Au descoperit in Seattle o formatie, “Sunny Day Real Estate”> si au lansat primul lor album in 1994.
“Pe “Seven” si “In Circles”, primele doua piese de pe albumul de debut, Diary, Real Estate practic a scos schitele intregului gen rock” (Cohen 1).
Cu acest album “emo-ul a inceput sa faca valuri in afara comunitatii hardcore” (Kurland 1) “Sunny Day Real Estate a dat “start-ul” pentru frenzia emo cu Diary” (Cohen 1).
Vocea puternic falsetto a lui Jeremy Egnik cu vastele sale schimbari dinamice si versuri adanci a tipizat sunetul revolutionar a lui “Sunny Day Real Estate”.
Influenta lor asupra comunitatii emo a fost imensa, luand in considerare ca nu au fost titrati, dand doar un interviu si ne tinand un spectacol in California. In 1995, inaintea lansarii celui de-al doilea album, “LP2″, Sunny Day Real Estate s-au despartit, dar impactul era deja lasat.
Genul emo-core a fost deja lansat si mergea. Cu formatii ca “Mineral”, “Texas is the Reason”, si “Christie Front Drive” au urmat genului “Sunny Day Real Estate”, care a inceput sa-si planteze radacinile in toata tara.
Astazi, emo-ul a evoluat in diverse stiluri si sunete care-si lasa amprenta in felul lor genului. Din cauza diversitatii acestor artisti, nu as fi surprins daca multe alte genuri ar evolua din imensul gen emo.
Muzica este ceva care nu se schimba peste noapte; evolueaza incet dar dramatic. Muzica avanseaza deoarece artistii imping limitele in mod constant, incercand sa fie diferiti, incercand sa fie originali.
Nici un muzician adevarat nu vrea sa fie catalogat, sau pus intr-o cutie si de aceea cateva formatii vor stereotipul “emo”.
Faptul este ca scena underground/indie evolueaza in ea, chiar inauntrul unor genuri diferite, etichete si subculturi.
Pentru a urmari aceasta evolutie, trebuie sa ne uitam la scene si genuri in general care au contribuit emo-ului. In timp ce unele formatii devin tot mai populare decat contemporanii lor, alti artisti mari sunt trecuti cu vederea.
Este important sa ne axam pe grupurile si artistii mai influenti, pentru ca un consens general sa fie atins.
Sunt mult prea multe formatii care au influentat genul emo, dar, uitandu-ne la artistii principali dintr-un gen, cineva poate sa prinda un sentiment general de ceea ce se intampla in acel gen la timpul dat.
Rites of Spring si Sunny Day Real Estate nu au dat startul genului emo. Ele au fost doua din cele mai influentiale formatii in evolutia genului emo.
Emo a fost culminarea dintre multe formatii si genuri puse la un loc la locul potrivit si la timpul potrivit. Multe formatii au fost nevoite sa construiasca poduri pentru ca artistii “subterani” sa fie auziti.
Multe alte formatii au adus sunete noi si idei care au ajutat formarea sunetului emo. Cu toti acesi factori intr-un loc, o formatie sau o casa de discuri a fost nevoita sa puna in miscare formarea genului emo.
Ce este dragostea????
Un cuvânt atât de vechi care parcă mereu rămâne nou. Încerci să îi găseşti data expirării şi vezi că nu are aşa ceva. Un cuvânt care a rezistat încă de la început şi care există până şi azi. Toată lumea vorbeşte de dragoste, toată lumea caută dragoste şi cu toate astea încă ne întrebăm: ce este dragostea? Dragostea este cea în numele căreia se fac multe astăzi.
Cu toate că şi-a cam pierdut adevărata însemnătate, ea încă mai supravieţuieşte aşa cum poate prin persoane şi locuri care încă îi mai dau prioritate. Dacă vei întreba astăzi ce este dragostea vei primi fel de fel de răspunsuri şi foarte posibil vei fi debusolat când vei vedea că marea majoritate vede dragostea într-un fel anume. Într-un fel diferit de tine. Şi până la urmă, ce este această dragoste care te ridică dar te şi coboară? Când găseşti dragoste nu reuşeşti să ascunzi acest lucru. Devi altfel şi aceasta se vede prin tot ceea ce faci. Într-o singură clipă poţi ajunge în centrul universului. Spusesem mai devreme că te poate coborâ. Să nu mă înţelegeţi greşit. Lipsa ei te poate doborâ!
În ziua de astăzi poate nu se mai acordă aceiaşi valoare dragostei. Se vorbeşte mai uşor despre ea. Se vorbeşte superficial. Ce uşor se ajunge la termenul „Te iubesc!”.Şi totuşi, aceasta este dragostea? Oare, dragostea nu se transformă treptat doar în pasiune? Ce transformări a suferit dragostea de-alungul timpului? Am putea doar să ne uităm puţin la numărul tot mai mare de divorţuri. Undeva se greşeşte. Ceva nu mai funcţionează cum trebuie. Foarte probabil marea greşeală este confundarea dragostei cu o simplă pasiune. Şi cum le poţi deosebi? Cum îţi poţi da seama că nu ai doar o pasiune pentru cineva?
Ei bine, pasiunea trece. La început e extraordinar, iar în timp, focul se stinge. Dragostea este exact invers. Începe firav şi pe zi ce trece începe să se facă tot mai mare. Din pasiune nu poţi face sacrificii pentru persoana iubită. Astăzi dragostea este percepută greşit. Auzisem că de în Germania se vor face certificate de căsătorie valabile pe o durată de şapte ani. După şapte ani dacă cei doi nu se mai înţeleg se pot considera necăsătoriţi fără a mai fi nevoie de vreun divorţ. Dacă se înţeleg bine nu îi obligă nimeni să îşi reînoiască certificatul de căsătorie. În special tinerii cred că dragostea este o destinaţie. Ceva pe care trebuie să îl atingi. Dragostea a devenit o destinaţie în ziua de astăzi iar aceasta este de altfel o greşeală. Dragostea trebuie să fie un mod de viaţă, trebuie să fie modul tău de a „călătorii” prin viaţă. Dragostea nu are cantitate, unitate de măsurare,nu are contraindicaţii, nu expiră, nu costă nimic, se poate împărţi GRATUIT. Mai mult dragostea este singurul lucru pe care dacă îl dai nu sărăceşti şi din contră: te îmbogăţeşti!
Cu siguranţă că dacă cei care caută dragostea vor oferi dragoste, vor primii şi ei dragoste. După cum proverbul spune „ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”, tot aşa ceea ce ai vrea să primeşti, oferă tu mai întâi. Când vorbeşti de dragoste, acest principiu funcţionează la capacitate maximă. Atunci când spui „Te iubesc” din tot sufletul şi este vorba de dragoste, este imposibil să nu oferi ce ai mai bun şi la rândul ei, acea persoană să nu ofere ce are mai bun pentru tine.
Dragostea este acel lucru care mişcă rotiţele Universului. Îndrăzniţi, dragostea nu muşcă!